Realizatorii site-ului mihai-eminescu.net va amintesc ca in 2009 se implinesc 120 de ani de la asasinarea lui Mihai Eminescu (1889-2009). Facem deci apel la fiecare cititor sa popularizeze textele disponibile pe acest site, sa le posteze pe forumuri si liste de discutii, sa le printeze, sa le multiplice si sa le difuzeze pe parcursul intregului an, nu doar pe 15 ianuarie sau pe 15 iunie.
Puteti de asemenea descarca si urmatorul fluturas
Fiti prezenti la toate manifestarile dedicate lui Eminescu in orasul vostru (simpozioane, depuneri de coroane, etc) si faceti cunoscut adevarul despre viata si moartea Romanului Absolut Mihai Eminescu!
Realizatorii site-ului mihai-eminescu.net
In preajma zilei simbolice de nastere a lui Mihai Eminescu (cea reala fiind 20 decembrie, dar a fost trecut in acte la 15 ianuarie), profesorul Nicolae Georgescu, eminescolog cu state vechi, ofera cateva date despre cercetarea sa asupra personalitatii lui Eminescu.
Va punem la dispozitie cartea: 
Mi-am petrecut vara aceasta (2006) in verificari cerute de necesitati : rugandu-ma tinerii realizatori ai emisiunii “Mari romani” de la TVR1 sa-i ajut pentru un film documentar despre viata de ziarist a lui Mihai Eminescu, a trebuit sa le explic pe larg documentatia la cartea mea “A doua viata a lui Eminescu”, din 1994. Cuvantul “explicatie” imi vine in minte impreuna cu sensurile lui etimologice : este ca si cum ai netezi ceva foarte, foarte complicat, adica ceva cu multe pliuri, ca o hartie mototolita oarecum. Iar tinerii mei colaboratori nu lasa nimic neumblat, se intereseaza de netezirea fiecarei cute, adica au intrebari peste intrebari, si aceasta avalansa de intrebari te predispune, uneori, la visul de a te arunca tu insuti in bulgarele de zapada …In fond, gasesc ca si asta inseamna verificarea peste doua decenii a unei teorii : posibilitatea cel putin teoretica de a plonja in avalansa, in “du-u-ca-se’n-var-tin-du-se”. 
Atit in cadrul scolii generale nr. 195 din Bucuresti, cit si in mass-media comunista din Romania anilor copilariei mele, Mihai Eminescu era mereu prezentat ca si “poetul national roman”. De la parinti, insa, mai aflasem ca Mihai Eminescu fusese si ramasese “cel mai mare jurnalist roman”. Cind le-am cerut parintilor sa-mi dea articole de-ale sale, mi-au raspuns: “N-avem! Sint interzise. Mai mult, pina si colectia sa de poezii i-a fost cenzurata, in frunte cu marea sa ?Doina ?. Sint materiale care ii sperie pe comunisti, dupa cum i-a speriat si pe politicienii din timpul sau”. In acest an, cercetatorii Cezarina Barzoi si Ionut Baias (publicatia “Permanente” nr. 1-2/2005) au lansat o investigatie cu privire la circumstantele dinaintea mortii si chiar cu privire la cauza decesului marelui Eminescu, punind sub semnul intrebarii versiunea oficiala, acceptata unilateral pina acum, conform careia Mihai Eminescu ar fi murit atit “accidental”, cit si din cauza “nebuniei”. Mai mult, cei doi autori avanseaza ipoteza conform careia Mihai Eminescu ar fi fost supus unei campanii de calomnieri (atac la persoana) in perioada anterioara mortii sale. Sa revizuim deci aceste analize. 
Una din primele persoane care au sesizat lovitura de maestru a lui Maiorescu a fost Ibraileanu, care scria: “Putea, oare, teoreticianul devenit faimos, al paturilor superpuse, apostolul nationalismului, dusmanul marelui partid liberal, tribunul zilnic al durerilor grave ale poporului sa publice: ?Mi te da cu totul mie ?, ?Nu zi ba de te-o cuprinde ?. (…). Or, chiar si acestea, nepotrivite pentru un luptator politic, cum era el atunci: ?Mai am un singur dor/ In linistea serii/ Sa ma lasati sa mor ? ori ideea de sinucidere din ?Se bate miezul noptii ? (…). Nu cumva acum, la maturitate, si cind avea un stagiu de om public, ca teoretician al unei grave ideologii sociale si nationale - nu cumva credea ca nu i-ar fi sezut frumos sa publice si elegii amoroase ori invitatii la dragoste si alte poezii ?usoare ? - si unele traduse?”. Volumul de poezii are un succes teribil, multe versuri devin suport pentru romante ieftine, cintate in cafenele si saloane, pierzindu-si profunzimea. Eminescu este internat intr-o serie de sanatorii din tara si strainatate, insa starea sanatatii sale era foarte buna, dupa cum marturiseste Ioan Slavici: “Repausul medicamentos sustinut cu indirjire de Mihail Eminescu pe timpul fugii din Bucuresti la Viena si apoi la Florenta l-a adus in tara sanatos”. 